Text argumentativ destin

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre destin, pornind de la ideea
exprimată în următoarea afirmaţie: „A susţine că nu există destin e totuna cu a susţine că individualul e
nesemnificativ şi că viaţa omului e o întâmplare fără rost”. (Andrei Pleşu, Minima moralia)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
– să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
– să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
– să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

Rezolvare:

Personal, nu sunt de acord cu afirmaţia lui Andrei Pleşu, deoarece consider că a afirma supremaţia destinului în viaţa omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greşeli invocand soarta implacabilă.
Un prim argument ar fi faptul că aşa-numitul destin reprezintă, de fapt, o predestinare de a te naşte, de a trăi într-un anumit loc şi timp. Însă restul acţiunilor omului, precum şi implicaţiile acestora cad în responsabilitatea exclusivă a individului. Omul, fiind înzestrat cu discernământ şi intelect, are capacitatea de a-şi construi viaţa independent, dar şi responsabil.
Un al doilea argument în sprijinul ideii este perspectiva creştină asupra destinului si responsabilităţii. Deşi Dumnezeu îl aşază pe om într-un anumit context spaţial şi temporal şi îi transmite setul de norme dupa care să se ghideze în viaţă, îi lasă acestuia libertatea de a-şi alege propria cale. Adoptând această atitudine, omul îşi caştigă importanţa în viaţa sa, care devine o întamplare plină de rost. Destinul imuabil nu mai poate fi invocat.
În concluzie, destinul trebuie privit ca o predestinare, în contextul libertăţii şi responsabilităţii individuale.

Text argumentativ curaj

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre curaj, pornind de la ideea exprimată
în următoarea afirmaţie: „Am sentimentul de a fi ratat ceva esenţial ori de câte ori n-am mers până la
capătul situaţiilor care păreau gata să mă trântească la pământ”. (Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu )

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
– să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
– să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
– să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

Rezolvare:

Una dintre cele mai importante căi de cunoaştere este experienţa. Ea este totodată şi cea mai dură, multe întamplări ale vieţii cerându-se abordate cu mult curaj.
Un prim argument în sprijinul ideilor mele ar fi faptul că atitudinea fiecărui om faţă de situaţiile cu care se confruntă este una foarte pesonală, în sensul că există oameni care trăiesc doar câteva decenii şi lasă în urmă o bogată experienţă de viaţă şi oameni care, deşi ating vârste matusalemice, reuşesc să-şi păstreze inocenţa cognitivă. Este vorba aici despre curajul de a păşi pe tărâmuri necunoscute şi de a căuta mereu noi provocări.
Un al doilea argument ar fi faptul că cei mai mulţi oameni au predispoziţia de a ceda în faţa obstacolelor, după cum marturiseşte autorul citat. El afirmă, totodată, că de multe ori dificultatea, înălţimea obstacolului sunt aparente şi trebuiesc înfruntate în mod curajos, ezitarea ilustrând ulterior zicala: “după război, mulţi viteji se-arată”. În plus, acceptarea neputinţei privează mintea şi sufletul de bucuria unei victorii; din dezertare în dezertare, subconştientul se încarcă negativ şi sentimentul eşecului se permanentizează.
Aşadar, curajul este una dintre cele mai utile calităţi umane, fiind un energizant al minţii şi o treaptă spre cunoaştere.

Text argumentativ cunoastere

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre cunoaştere, pornind de la
următoarea afirmaţie: „Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoaşterii dobândit prin îndelungată experienţă”. (Eusebiu Camilar, cf. Reflecţii şi maxime)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
– să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
– să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de ideea
exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate
ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
– să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

Rezolvare:

Prin afirmaţia sa “Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoaşterii dobândit prin îndelungata experienţă”, Eusebiu Camilar pune în evidenţă importanţa cunoaşterii, şi mai ales, valoarea cunoaşterii îndelung aprofundate.
În primul rând, se ştie că, de cele mai multe ori , cunoştinţele se acumulează odată cu experienţa, iar cu cât experienţa este mai îndelungată, cu atât şi cunoştinţele au o mai mare valoare.
De asemenea, când o persoană este preocupată de un anumit domeniu, iar preocuparea sa se concretizează într-o muncă asiduă şi o continuă încercare de a găsi răspunsuri la variate probleme din domeniul respectiv, dupa un timp, va ajunge la o cunoaştere minuţioasă a detaliilor, pe care probabil nu le-ar putea învăţa dintr-o carte, sau nu i-ar putea fi dezvăluite de altcineva.
De aici consider eu că vine valoarea cunoaşterii dobândite prin experienţa, o valoare într-adevăr deosebită, ce nu poate fi înlocuită şi nici obţinută pe alte căi.

Text argumentativ fericire

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre fericire, pornind de la următoarea
afirmaţie: „ Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră”. (Marin Preda,
Creaţie şi morală)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
– să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
– să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de ideea
exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate
ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
– să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

Rezolvare:

Cred că în această afirmaţie, Marin Preda face o descriere succintă a oricărui om, prezentând câteva însuşiri care, probabil, caracterizează majoritatea indivizilor din zilele noastre.
În primul rând, el pune în vedere aspiraţia oricărui om de a fi fericit. De asemenea, reliefează faptul că acestă fericire este relativă la cei din jur. Prea de multe ori, unii oameni se simt nefericiţi doar pentru că au impresia că cei de langă ei au mult mai multe motive să fie fericiţi decât ei înşişi. Cred însă că, astfel, respectivii pierd din vedere motivele pe care le-ar avea chiar ei de a se bucura şi de a se simţi împliniţi.
În al doilea rând, cred că prin aceste cuvinte Marin Preda scoate în evidenţă tendinţa oamenilor de a fi invidioşi, de a se compara întotdeauna cu cel de lângă ei, şi de a fi, de obicei, nemulţumiţi de situaţia lor.
Cred, de asemenea, că o cale pe care un om ar putea ajunge la o stare de fericire ar fi să înceteze să se compare pe sine cu alţii, să devină conştient că el este o persoană unică, că are căi de împlinire unice.
În concluzie, consider că fericirea este o stare de spirit, o împlinire şi o linişte interioară de care fiecare din noi este personal răspunzător. Fericirea proprie nu ar trebui să depindă de nefericirea altora, dar nici nefericirea noastră de fericirea celor din jur.

Text argumentativ avere

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre avere, pornind de la ideea exprimată
în următoarea afirmaţie: „Acei care cred numai în bani nu sunt prea cinstiţi”. (Cilibi Moise, Apropouri)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
– să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
– să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de ideea
exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate
ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
– să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie). 6 puncte

Rezolvare:

Consider că afirmaţia făcută de Cilibi Moise, conform căreia “Acei care cred numai în bani nu sunt prea cinstiţi”, este una întemeiată, având în vedere că drumul spre îmbogăţire este dificil şi implică sacrificii uriaşe, ajungându-se chiar la pierderea cinstei şi a moralităţii.
În primul rând, preocuparea pentru bani este inevitabilă, având în vedere că banul ne asigură traiul şi existenţa, dar banii nu aduc fericirea în casa omului, ci viaţa în linişte şi pace alături de cei dragi. Din păcate, unii oameni fac din îmbogăţire un adevărat ţel, setea de avere creându-le dependenţă şi ajungând, treptat, să le domine existenţa. Aceşti oameni uită să mai acorde importanţă lucrurilor care contează cu adevărat.
În al doilea rând, această goană după îmbogăţire poate transforma oamenii cinstiţi în indivizi capabili de a face orice pentru a câştiga cât mai mulţi bani, determinându-i chiar să renunţe la onestitate, la principiile morale şi chiar să îşi neglijeze propria familie. Aşa cum afirma un vechi proverb românesc, banul este „ochiul dracului”.
În concluzie, oamenii „care cred numai în bani” sunt învăluiţi de mirajul averii şi pot acţiona şi pe căi necinstite pentru a o obţine, neînţelegând că, deşi sunt necesari pentru a asigura existenţa, „banii nu aduc fericirea” sau armonia în familie şi nu trebuie consideraţi un ideal.